â–ºBrazilianul a hotărât că are nevoie de o pauză, însă a lăsat o poartă deschisă pentru o nouă colaborare cu echipa lui Porumboiu â–ºAdailton recunoaște că a fost cea mai grea decizie din carieră. Marele său regret: ratarea meciurilor din Ligă
Ne-ai surprins pe toți cu decizia ta… (râde) Și eu m-am surprins pe mine, dar asta este. Am acceptat cu greu situația, cred că și domnul Porumboiu la fel de greu, însă acum m-am liniștit. Oricum, a fost extrem de dificil să fac acest pas.
Să fi fost scandalurile din fotbalul românesc unul din factorii decisivi? Încă de la acel „roșu” încasat în partida cu Rapid ai anunțat că te gândești la retragere… Nicidecum. A fost doar o hotărâre personală și atât. Soția mea urmează să nască peste două luni și trebuie să-i fiu aproape. E primul meu copil, e un moment important în viețile noastre, este și băiat, deci trebuie să-i acord atenție maximă.
Ce vrei să faci în continuare? Deocamdată nu am stabilit nimic. Sunt foarte multe idei care îmi trec prin cap. Cert este că nu mă voi retrage din fotbal. Iau o pauză de câteva luni și din decembrie sper să revin. Mi-aș dori să-mi găsesc ceva în Italia sau oriunde foarte aproape de casă unde să mai pot juca încă un an, dar asta abia din iarnă.
„Am stat mai mult cu Wesley decât cu soția!”
Totuși, nu regreți că nu vei mai putea contribui la meciurile din preliminariile Ligii? Ba da. Crede-mă că a fost cea mai grea decizie din viața mea. La un moment dat parcă mi-a părut rău tocmai din acest motiv, dar acum nu-mi mai rămâne decât să mă rog pentru colegii mei (oftează)… Zic eu că m-am mai liniștit, dar sunt convins că atunci când va începe campionatul, va fi cumplit să văd meciurile din fața televizorului. Iar la cele din preliminariile Ligii cred că o să-mi doresc să mă teleportez prin televizor direct pe teren…
Ce ți-a plăcut cel mai mult aici, în România? Mi-a plăcut calmul persoanelor. Toți românii sunt foarte amabili, mereu au avut o vorbă bună pentru mine, mi-au zâmbit. Ce mai, am fost primit extraordinar și le mulțumesc din suflet pentru asta!
Și acum, spune-mi ce ți-a displăcut? Hmm.. Faptul că am stat prea mult în cantonament. Aveam meciuri din trei în trei zile și pentru fiecare stăteam în cantonament tot trei zile. Practic, nu mai apucam să trec pe acasă decât o singură dată pe săptămână. Eu la acest capitol chiar n-am putut să mă acomodez, nu sunt obișnuit cu așa ceva , cu toate că am 20 de ani de carieră și o mulțime de meciuri în Italia.
E o metodă aleasă de Augusto Inacio sau așa a fost și pe vremea lui Viorel Hizo? Nu, nu e vina niciunui antrenor. Am înțeles că se practică chestia asta dintotdeauna la Vaslui, dar parcă totul a fost prea exagerat. Ajunsesem să-mi petrec mai mult timp cu colegul meu de cameră, Wesley, decât cu familia mea (râde). Iar acest lucru nu e tocmai normal.
„Nu dispar din fotbal!”
Ți s-a propus să rămâi în staff‑ul tehnic. Ai refuzat definitiv sau e doar un proiect lăsat în stand-by? Mi s-a propus să fac parte din staff, este adevărat, însă pentru mine ar fi fost același lucru. Tot departe de soție și de copil aș fi fost, tot cu echipa în cantonament, în deplasări. Am considerat că nu este încă momentul ca eu să ies complet de pe teren. Pur și simplu nu sunt pregătit… Am vorbit cu domnul Porumboiu, am postul asigurat pentru mai târziu, deci poate revin la Vaslui în viitor.
E o promisiune? De întors sigur mă întorc, am acest sentiment că într-o zi voi reveni aici. Poate ca jucător, poate ca secund, sau poate doar în vizită la prietenii mei. Omul se întoarce în locurile pe care le iubește, deci…
„Mi-am schimbat părerea despre români!”
Este ceva ce ai învățat aici în România? Da, sunt destule. În primul rând am învățat limba, am priceput cultura românilor. Iar ceea ce consider eu că este cel mai important, este faptul că mi-am îmbunătățit viziunea asupra oamenilor, a românilor în special. De fapt mi-am schimbat-o pentru că aici am cunoscut adevăratele valori, am aflat că există oameni foarte sărăci, dar foarte simpli și onești și că nu faima și banii sunt cele mai importante în viața asta.
Ești dezamăgit că n-ai cucerit niciun trofeu la Vaslui? Nu dezamăgit cât mai degrabă trist. Am fost mereu foarte aproape de primul loc, în special în acest sezon, iar faptul că l-am ratat la limită, mi-a lăsat un gust amar. Am însă și sentimentul că am luptat, că am fost victorioși atâtea etape la rând și că oamenii de aici ne-au văzut ca pe cei mai buni, iar asta șterge mult din amărăciune. Predau acum ștafeta colegilor mei și sper ca anul viitor să ia ei titlul și pentru mine.
Un ultim sfat…
„Sper ca toți cei care își doresc o carieră în fotbal, să fie profesioniști sută la sută ca să le poată oferi exemple tuturor tinerilor din România. Să nu se mulțumească cu puțin și aici nu mă refer la bani, ci la performanța lor și, în special, să nu aibă alte ocupații extrasportive care i-ar prejudicia. Apoi, să nu vorbească mai mult prin presă decât la televizor. Celor împlicați deja în acest sport, îi sfătuiesc să aibă mai multă încredere în tineri, să acorde șanse și juniorilor români care știu și pot juca fotbal la fel de bine ca alți străini de pe alte continente. Iar pe vasluieni îi sfătuiesc să-și susțină în continuare favoriții, la fel de mult. Sper să ne revedem curând!„
Vaslui are șanse să joace în Ligă, chiar dacă nu e cap de serie și poate întâlni adversari grei Adailton Martins, mijlocaș
Echipa s-a întărit foarte mult în această vară, iar la anul pe vremea aceasta sigur va fi campioană Adailton Martins, mijlocaș
59 de partide în Liga I a strâns Adailton pentru FC Vaslui în doi ani
17 goluri a marcat Adailton pentru FC Vaslui , dintre care 8 în cupele europene
FOTO: Dan Duță
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER